In septembrie 2011, programul "We the People", ca si Steve Bassett, prin Paradigm Research Group, au trimis administratiei Obama, doua petitii, purtand 17000 de semnaturi, cerand intre altele ca Presedintele Statelor Unite sa recunoasca in mod oficial tot ce stie despre prezenta extraterestra pe Pamant si sa transfere imediat in domeniul public toate documentele, apartinand agentiilor si serviciilor militare, relevante in acest sens.
Pe 4 noiembrie 2011, Phil Larson, de la Biroul Casei Albe pentru politica de stiinta si tehnologie, raspundea in scris ca: "nu avem nicio dovada ca ar exista vreun tip de viata in afara planetei noastre sau ca o prezenta extraterestra a contactat sau manipulat vreun membru al rasei umane" si "nu exista informatii credibile care sa sugereze ca s-ar ascunde vreo dovada fata de ochii publicului" in acest sens. Dar usa ramane deschisa pentru eforturile de cautare "a vietii in afara planetei noastre", incluzand proiectele SETI de ascultare a semnalelor din alte lumi, folosind radiotelescoapele. Larson mai mentiona si misiunea Kepler, care cauta planete de tipul Pamantului si viitorul "Mars Science Laboratory", care va explora geologia Planetei Rosii cautand si urme de viata.
Steven Bassett a declarat ca raspunsul primit este inacceptabil si ca va redacta o noua cerere catre administratia Obama. Purtatorul de cuvant al Casei Albe, Matt Lehrich, a raspuns prompt: "Nu este nicio piedica, se poate trimite o noua cerere. Daca ea trece pragul (de aceasta data insa un necesar de 25000 semnaturi) va primi si raspuns. Desigur, daca cererea este foarte asemanatoare, ea va determina un raspuns similar".
La declaratiile Casei Albe au reactionat numeroase persoane si organizatii, dezamagite ca cei de la Casa Alba considera ca fotografiile OZN, filmele, benzile video, observatiile radar, urmele de aterizare etc. nu sunt dovezi. Ei au citat si din miile de documente guvernamentale anterior clasificate, dintre care multe arata clar ca unele intalniri OZN cu fortele militare si piloti de linii aeriene au fost considerate in trecut suficient de importante pentru a fi ascunse marelului public.
Fizicianul Stanton Friedman, care s-a aflat printre semnatari, a reactionat spunand ca declaratiile de la Casa Alba denota fie minciuna si denaturare intentionata, fie ignoranta crasa. Nimic din raspunsul lui Larson nu are legatura cu obiectul petitiei si anume cu prezenta extraterestra pe Pamant. Friedman spunea ca experienta sa de 53 de ani de cand studiaza fenomenul OZN l-a convins ca acesta contine o problematica foarte importanta de securitate nationala. Nu pot fi lasate din mana date tehnologice care ar putea fi folosite de alte natiuni care studiaza si ele fenomenul si sunt interesate in reproducerea extraordinarelor capacitati ale farfuriilor zburatoare, desigur in scopuri militare.
Privitor la afirmatia ca nu se ascund informatii credibile publicului, Friedman comenteaza ca, la o cerere invocand legea libertatii de informare, NSA (National Security Agency) a admis ca a gasit 156 documente OZN clasificate "top secret umbra", pe care le-a desecretizat, lasand circa o fraza pe fiecare pagina, restul fiind sters. Motivarea a fost ca altminteri s-ar fi divulgat "metode si surse". Oare 95% din aceste texte contineau doar metode si surse? La fel, CIA a "desecretizat" un numar de documente "top secret umbra", astfel incat unele au fost complet innegrite, iar altele contineau sub 8 cuvinte. Gerhard Gesell, judecator la Curtea Federala, a fost de acord cu aceasta procedura, invocand "pericolul la adresa securitatii SUA".
Generalul Carroll Bolender recunostea in 1969, la incheierea proiectului Blue Book dedicat OZN-urilor, ca "Rapoartele OZN care afecteaza securitatea nationala (...) nu sunt parte a sistemului Blue Book (dar ele) vor continua sa fie tratate prin proceduri standard Air Force". In paralel insa, marelui public i s-a creat falsa impresie ca guvernul nu mai era interesat de acest subiect. Chiar si in anul 2011 exista instructiuni clare de raportare a OZN-urilor de catre pilotii militari. Friedman se intreba unde sunt datele culese prin aceste rapoarte si cum de se poate afirma in aceste conditii ca nu exista dovezi ascunse?
Publicului i s-a mai spus ca "niciun OZN raportat, investigat si evaluat de Air Force nu a prezentat indicii ca ar fi un pericol pentru securitatea nationala (...) tehnologii sau principii dincolo de cunostintele stiintifice actuale (...sau) dovezi ca (...) ar fi vehicule extraterestre". De ce atunci marina militara, CIA, NSA, DIA, NRO, ONI etc. au muncit atat de mult sa le raporteze, sa le investigheze si sa le evalueze? De ce s-a ordonat in 1952 aviatorilor militari sa traga in orice OZN care refuza sa aterizeze cand e somat? Un general Air Force declara ca au fost peste 300 de avioane cu reactie ridicate de la sol in acest scop.
Friedman a evocat, in acelasi sens, dezinformari in declaratii publice, minciuni repetate privind cazul Roswell, ca si numeroase rapoarte si studii pe care Larson nu avea cum sa nu le cunoasca. In literatura exista, spunea el, nenumarate alte exemple care dovedesc ca in preajma noastra se manifesta o prezenta extraterestra.
Alti comentatori au fost insa mai ponderati in declaratii. Ed Rothschild, unul dintre conducatorii firmei Podesta Group, expert in relatii publice si guvernamentale, aprecia ca frazele din petitie care evoca prezenta extraterestra sfideaza credibilitatea si nici nu puteau avea alta soarta decat sa ajunga la cosul de gunoi. Singura maniera corecta ar fi fost sa se plece de la acel mic procent de cazuri cu adevarat inexplicabile, bine documentate, care chiar merita o investigatie serioasa.
Nick Pope, care a lucrat timp de 21 de ani in Ministerul Apararii al Regatului Unit, comenta si el ca orice afirmatie de tipul "guvernul minte" este contraproductiva si nu poate declansa un dialog. Cand el insusi, fiind in functie, s-a confruntat cu astfel de acuze, se multumea sa raspunda printr-un refuz politicos.
Jurnalistul Leslie Kean arata pe 15 noiembrie ca vina pentru raspunsul lui Larson o poarta si modul inadecvat in care au fost redactate petitiile. S-au colectat mii de semnaturi pe suspiciunea ca fiinte nepamantene poarta discutii secrete cu guvernul american, implicand cumva toata rasa umana. Se cerea, de pilda, ca administratia Obama "sa desecretizeze imediat tot ce stie guvernul despre fiintele extraterestre si comunicatia cu acestea" si "sa recunoasca oficial prezenta extraterestrilor afectand rasa umana", solicitand audieri in Congres si publicarea documentelor despre "acest fenomen". Ce reactie putea avea un oficial guvernamental orientat spre gandirea stiintifica la asemenea fraze bizare si tulburi? se intreba Kean.
Raspunsul lui Larson este in concordanta cu ceea ce stiinta poate recunoaste azi, pe baza metodei sale. Aceasta cere, de pilda, ca orice dovada sa fie repetabila si observabila de oricine doreste, or asa ceva nu exista nici in cazul OZN-urilor nici al rapirilor, nici macar in cazul urmelor inexplicabile din trecut. Ca toti cercetatorii guvernamentali, Larson nu stia mai nimic despre fenomenul OZN, dar avea cu toate acestea o parere bine conturata despre acest subiect, pe care-l considera irelevant si inutil de examinat. Oare cei ce au facut cererea nu stiau aceasta? Deci raspunsul lui Larson nu e nici pe departe o declaratie oficiala guvernamentala privind fenomenul OZN si nu ar trebui exagerata importanta lui. El a repetat doar raspunsul stiintific obligatoriu catre cetatenii care asteapta anuntul contactului cu extraterestri. Iar daca admitem ca anumite oficialitati ascund dovezi extraterestre, de pilda resturi ale unui OZN prabusit, numarul celor care cunosc dovezile respective este limitat la cei ce trebuie neaparat sa stie aceasta, cerc ce nu-l include pe Larson.
Leslie Kean sublinia ca oamenii de stiinta, chiar daca recunosc fenomenul OZN, nu vor accepta ca acesta sa fie legat de extraterestri, pana nu va exista o dovada absolut certa in acest sens. Este crucial sa se inteleaga ca oficialii SUA, in marea lor majoritate, sunt si neinformati si neinteresati privitor la fenomenul OZN. Iar daca ar fi totusi deschisi, se feresc atat de tare de ridicol incat au o capacitate limitata de actiune. Solutia este ca oficialii sa fie informati privitor la existenta unui vast corp de dovezi privind un fenomen fizic iesit din comun, caruia nu i se cunoaste cauza. Apoi, trebuie ca reprezentantii guvernamentali sa fie convinsi ca ar trebui sa le pese de OZN-uri, fie si din cauza ca sunt importante pentru securitatea spatiului aerian ori pentru datele stiintifice care s-ar putea obtine din examinarea unor cazuri care se repeta. Domeniul ar trebui sa beneficieze de o expertiza oficiala, nu sa fie lasat pe mana unor amatori care sa vina in plus si cu acuzatii. Ar fi necesar in acest sens un mic birou guvernamental, care sa investigheze deschis cazuri selectate atent, apeland si la cooperarea internationala. Desigur, faptul ca experti, oficiali guvernamentali si militari nu sunt capabili sa explice observatiile nu inseamna automat ca exista extraterestri. Nu tot ce zboara pe cer si nu poate fi identificat este o nava extraterestra. Dar fenomenul a convins deja multa lume ca probabil nu suntem singuri in Univers.
John Podesta, fostul sef de personal al presedintelui Clinton si co-presedintele echipei de tranzitie a presedintelui Obama, scria inca in 2010 ca "este momentul pentru guvern, pentru oamenii de stiinta si pentru expertii in aviatie sa lucreze laolalta ca sa raspunda la acele intrebari despre OZN-uri care pana acum au fost tinute in intuneric". El a precizat ca ideea de a infiinta in acest scop o mica agentie guvernamentala a SUA este "o idee care merita sa fie luata in considerare".
Fostul guvernator de Arizona Fife Symington a fost martor, pe cand era in functie, la un eveniment OZN spectaculos, dar a decis sa pastreze secretul timp de zece ani. Acum si el este partizanul infiintarii unei agentii guvernamentale pentru OZN-uri, asa cum exista deja in cateva tari.
DAN D. FARCAS
